Puterea și gloria – Graham Greene

Omul nostru din Havana și La drum cu mătușa-mea, cele două romane de Greene pe care le-am citit au fost haioase, ușurele, genul de cărți scrise fluent și care nu îți prea dau motive de reflecție. Puterea și gloria e văzută de mulți drept capodopera autorului și plasate în multe topuri ale literaturii de limbă engleză sau chiar în marea literatură universală. Imaginea pe care mi-au creat-o cărțile citite deja, suprapusa cu criticile elogioase pentru Puterea și gloria au fost motive suficiente pentru a mă determina sa descopăr un nou Greene.

Ne găsim în Mexicul anilor ’30 în care guvernul încerca să eradicheze biserica. Nu știam de episodul acesta al istoriei, pare de necrezut pentru o țară din America Centrală sau de Sud. Preoții care nu au fugit au fost împușcați, iar unul dintre ei, Padre Jose, s-a salvat urmând obligația legală de a se căsători, în fapt un mare păcat pentru un preot. Autoritățile doreau doar să arate superficialitatea celor care încălcat toate canoanele pentru a dobândi dreptul la o viață tihnita.

În rândul poliției se răspândește zvonul că un preot a scăpat și începe urmărirea sa. Preotul, căci nu va avea un nume propriu pe întreg parcursul cărții e de fapt poate cel mai nevrednic purtător al straielor bisericești – amator de băutură si căzut în păcatul de a avea o relație sexuală cu o femeie. Preotul pleacă spre granița sudică, în încercarea de a scăpa de poliție.

Fuga devine pentru preot un motiv de gândire și căință. Înțelegerea păcatelor conduce la o luptă proprie între dorința de iertare și regăsire a propriei meniri, dar și la momente de justificare a lor și de punere la îndoială a divinității și rolului bisericii catolice.

Al doilea personaj central este Locotenentul, un fiu de peon, care își asumă exterminarea preoților drept misiune personală. Mânat de sentimentele de apartenență la o clasă inferioară, dobândit din copilărie, își amintește biserica drept un mijloc al sublinierii diferențelor dintre peoni și oamenii avuți, în cercul cărora se regăseau mereu preoții.

Regăsim în carte o serie de alte personaje cu rol de a recrea ambianța Mexicului: un dentist englez, un plantator englez și soția sa ipohondra, câțiva indieni convertiți la catolicism, dar și un metis care asemenea lui Iuda încearcă să îl vândă pe preot urmăritorilor săi. Niciunul dintre personaje nu apare întâmplător, iar Greene va arăta, într-un riguros stil britanic, ce se întâmplă cu ele.

Credința învinge, prin deciziile preotului, prin atașamentul oamenilor obișnuiți, prin dialogul dintre cei doi adversari, sau prin imaginea din final.

Puterea și gloria reflectă multe simboluri biblice pe care nu trebuie să fii un expert pentru a le recunoaște, iar întrebările pe care le ridică au divizat criticii și biserica referitor la valentele morale ale sale.

Avem o carte bună care mi-a plăcut, fără a fi neapărat genul meu de lectură. O poți citi pentru simbolistica sa, sau o poți savura ca pe un simplu thriller, depinde de tine, iar asta se datorează unui scriitor complet ca Greene.