Secretul libertăţii. Diavolul păcălit – Napoleon Hill

Este a doua oară când citesc această carte şi sunt convinsă că nu este ultima dată, pentru că Napoleon Hill reuşeşte de fiecare dată să mă surprindă prin lucrurile pe care ni le dezvăluie. Hill este poate cel mai mare autor de cărţi de dezvoltare personală, a fost un deschizător de drumuri în ceea ce priveşte literatura motivaţională, a pus bazele teoriei succesului după ce a intervievat timp de două decenii sute de oameni care au reuşit în viaţă sau dimpotrivă, au eşuat. A fost aproape de Andrew Carnegie, Henry Ford, Graham Bell, John D. Rockefeller, a fost consilier pentru doi preşedinţi americani, Woodrow Wilson şi F.D. Roosevelt. Cărţile sale s-au vândut şi se vând în milioane de exemplare, sunt foarte actuale, deşi au fost scrise la începutul secolului XX. Napoleon Hill mă fascinează prin lucrurile simple pe care le propovăduieşte, lucruri care au la bază nimic altceva decât bunul-simţ.

Chiar dacă nu sunteţi pasionaţi de acest domeniu al literaturii motivaţionale, sfatul meu este să lăsaţi deoparte prejudecăţile şi să-l citiţi pe Napoleon Hill, măcar o singură carte a sa. Nu veţi regreta. Credeţi-mă că dacă l-aţi citit pe Hill (şi pe Dale Carnegie) nu mai aveţi nevoie de nici o altă carte motivaţională. Aceşti doi autori au spus totul, restul e doar sfânta repetiţie. Eu vă recomand de Hill Despre succes  şi De la idee la bani. Titlurile cărţilor nu atrag în nici un caz, ba dimpotrivă, te face să fii reticent şi neîncrezător. Însă cărţile reprezintă o comoară.

Eu o să vorbesc aici de Secretul libertăţii. Diavolul păcălit, o carte cu un subiect atât de controversat încât, deşi a fost scrisă în 1938, nu a văzut lumina tiparului decât după mai bine de 70 de ani. Este o carte puternică, revelatoare, este pentru cine are urechi să audă şi creier să gândească liber. Este pentru cei vor să gândească folosindu-şi propria minte, fără să adopte şi să folosească ideile altora, este pentru cei caută răspunsuri şi soluţii, este pentru cei care iubesc libertatea de exprimare şi gândirea independentă. Dacă nu sunteţi printre cei pe care i-am descris mai sus, puteţi să daţi pagina şi să căutaţi o carte de Sandra Brown.

Pe foarte pe scurt, Hill îşi prezintă ideile sub forma unui interviu pe care îl are cu însuşi Diavolul, în care îl forţează să-şi dezvăluie armele cu care acesta îi prinde în capcană pe 98% din oameni astfel încât să-i poată controla în totalitate. Diavolul, în accepţiunea lui Hill nu are corp fizic, ci reprezintă tot ceea ce este forţă sau energie negativă sau partea negativă din atom. În acest context, Hill ne vorbeşte despre frică, furie, invidie, vicii, egocentrism, eşec, gânduri negative, ca obstacole care ajung să ne copleşească şi ne împiedică să ne găsim împlinirea. Însă interesant este modul prin care toate acestea ajung să ne controleze, iar aici intervin controversele şi judecăţile, pentru că Hill atinge nişte subiecte extrem de sensibile ca biserica şi educaţia. Lectura este savuroasă şi nu vreau să vă dezvălui nimic din adevărurile scrise în această carte, cu toate că mi-ar face o deosebită plăcere. Însă astfel nu aţi încerca să citiţi voi înşivă cartea şi aţi pierde ceva ce poate mie îmi scapă să vă prezint.

În condiţiile actuale în care sistemul tradiţional educaţional este din ce în ce mai combătut şi îşi arată pe zi ce trece ineficienţa, cartea aceasta ne ridică câteva întrebări cărora ar fi bine să le căutăm rapid răspuns. Iar în contextul politic şi social în care trăim, biserica şi religia este un subiect mai mult decât fierbinte. Este o carte foarte actuală, chiar dacă, reţineţi, a fost scrisă în 1938. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult şi nici acum nu prea există interesul să se schimbe, pentru că nu există interesul ca fiecare dintre noi să gândească liber!

Mi-ar plăcea tare mult să citiţi cartea şi să-mi spuneţi ce părere aveţi de ea.